Tehnologiile Star Trek pe care le-am putea vedea în curând

Motorul warp

Probabil ați văzut că în Star Trek călătoriile rapid în tot felul de galaxii sunt realizate cu ajutorul motoarelor warp, care ajută navele să se miște cu viteza lumii (warp 1) și chiar mai rapid (până la cel puțin warp 5).

Încă nu am ajuns în acel moment, în care vom putea călători extrem de rapid prin tot universul, însă de prin 2015 se pare că NASA tot lucrează câte puțin la tot felul de tehnologii care ne-ar putea aduce mai aproape de acel moment.

Astfel, în 2015, pasionații de tehnologie notau faptul că NASA a testat o tehnologie de propulsie spațială electromagnetică, denumită EMDrive (care ar putea fi echivalentul ficționalului motor warp), fapt confirmat chiar de oficialii de la Johnson Space Center, și, cel mai interesant, se pare că tehnologia a funcționat.

Cel mai recent în luna septembrie a acestui an, Harold White, un reprezentant al NASA, a precizat faptul că „există speranță” în timp ce discuta despre posibilitatea creării unui Alcubierre warp drive.

Din Wikipedia aflăm că, potrivit teoriei Unității Alcubierre, o navă spațială ar putea atinge o viteză aparent superluminică, dacă ar putea fi creat un câmp cu o densitate a energiei mai mică decât cea din vacuum, deci care să aibă o masă negativă. Acest câmp ar putea fi obținut prin contractarea spațiului din fața navei și extinderea spațiului din spatele ei.

Pentru că obiectele nu pot călători cu o viteză mai mare ca a luminii în spațiul normal, viteza superluminică poate fi totuși atinsă prin deformarea spațiului din jurul unui obiect. Astfel, nava ar ajunge la destinație cu o viteză aparent mai mare ca a luminii, dar în realitate va respecta legile fizicii. Din păcate, teoria nu poate fi verificată deocamdată prin experimente concrete.

Puteți afla mai multe detalii despre cum ar putea funcționa un motor warp și posibilitatea de a face călătorii cu viteza luminii din acest material.

Teleportare

Imaginați-vă cum ar fi să ajungeți în numai câteva secunde dintr-un loc în altul la distanțe extrem de mari. Teleportarea ne-ar ajuta să economisim din timpul pe care-l pierdem acum pe drum între casă și birou, sau în călătoria aia lungă cu avionul. Cum ar fi să ajungi din apartament pe o plajă în Grecia, sau Hawaii, de ce nu, cât ai zice pește?

Din păcate, până acum, în lumea reală, nu s-a reușit teleportarea vreunei persoane, sau a unei structuri, însă, asta nu înseamnă că oamenii de cercetare din toată lumea stau degeaba. Sunt peste zece ani de când au început să lucreze și să testeze teleportarea, iar prin 2017, mai mulți cercetători chinezi au reușit să teleporteze un obiect în spațiu. Astfel, aceștia au trimis un foton către un satelit care orbitează în jurul Pământului, la o distanță de circa 500 de kilometri.

O altă premieră a fost marcată în 2019, când oamenii de știință tot din China, au reușit să teleporteze cu succes un qutrit, un fragment de informație cuantică.

Replicatoare de mâncare

„Computer: Tea, Earl Grey, Hot” este una dintre frazele memorabile ale căpitanului Picard. Și, în vreo 10 ani, probabil, ar putea deveni și a noastră. Inovația aici vine chiar de la o echipă românească de cercetători și fondatori de startup.

Startup-ul românesc Manna Foods Solutions lucrează la o tehnologie inovatoare care poate revoluționa industria alimentară: prima imprimantă alimentară 3D concepută să funcționeze în sistem vending-machine, similar automatelor de cafea sau produse ambalate.

Reebo, cum se numește imprimanta 3D creată în România, este concepută să creeze prăjituri și sandvișuri „ready-to-eat”, personalizate și controlate caloric de consumator, în mai puțin de 2 minute.

Prototipul Reebo este prevăzut cu multiple capete de depunere a materialului alimentar – peste 10 comparativ cu 2-3 cât au imprimantele alimentare 3D existente pe piață, rezultatul fiind un produs alimentar de tip sandviș sau prăjitură gata de consum, fără a fi nevoie de gătire.

Consumabilele imprimantei sunt stocate în cartușe alimentare, interschimbabile automat, etanșe, reîncărcabile, cu o capacitate de până la 8 kg per cartuș. Din punct de vedere igienico-sanitar, Reebo se aliniază celor mai înalte standarde.

„Trecerea de la faza de prototip experimental la faza de prototip industrial, pentru a începe ulterior producția de serie, implică un efort susținut de aproximativ 2 ani. Acum suntem în faza de cercetare și dezvoltare și estimăm că vom fi gata cu producția în serie și intrarea efectivă pe piață până în 2024”, spunea în vara acestui an Mădălina Ilie, fondator Manna Foods Solutions.

Tehnologii Star Trek pe care le avem deja

Pe lângă tehnologiile la care oamenii de știință încă lucrează pentru a le transforma în realitate, avem și o serie de tehnologii imaginate în universul Star Trek pe care le avem deja la dispoziție.

De exemplu, dispozitivele de comunicare folosite. Avem ceasurile smart care pot fi folosite și ca telefoane și ca dispozitive cu ajutorul cărora să ne măsurăm starea de sănătate în timp real, avem smartphone-urile și tabletele.

Holodeck-urile pe care personalul de pe navele Enterprise le folosesc pentru a se relaxa sau pentru a se antrena sunt, fără doar și poate, condensate în căștile de VR pe care le avem la dispoziție în zilele noastre.

Dispozitivele de camuflare, pe care le invidiam pe navele klingoniene, sunt folosite încă de acum câțiva ani pe avioane militare, chiar dacă nu le oferă invizibilitate completă, dar le face greu de reperat de radarele inamicilor.

Translatorul vocal (universal translator-ul) este disponibil acum, grație Google pe orice dispozitiv, așa că avem la dispoziție metode de a ne înțelege cu vizitatori din alte țări fără probleme.

Androizii sunt și ei deja parte din viața noastră, chiar dacă nu au ajuns încă la capacitatea lui Data. Despre realizările din robotică, dar și despre cum se va schimba viața noastră post coronavirus cu ajutorul tehnologiei am scris și în acest material.

După cum vedeți, în unele direcții cercetătorii s-au mișcat chiar mai repede decât se așteptau cei care priveau serialul Star Trek în anii ’60. În altele, încă mai au de lucru, însă nu stau degeaba, fac teste după teste, învață din greșeli și merg mai departe. Iar dictonul după care se ghidează ar putea fi tot unul făcut celebru de Picard: make it so!