powered by Vodafone
Disciplina numărării banilor
În casa noastră, tata era ministrul Finanțelor, principalul ordonator de credite, inspectorul fiscal, auditorul contabil și profesorul de Educație Financiară a familiei. Administrarea bugetului lunar era făcută cu strictețe, că banii erau puțini și nevoile, multe. În ziua de salariu, fie a lui, fie a mamei, pe seară, tata se așeza la masă și făcea alocările necesare. Număra bancnotele încet, una câte una, șoptind numerele, ca să fie sigur că n-a ratat vreuna. Ținea teancul în mâna stângă și lua câte o bancnotă o dată, cu mâna dreaptă, așezându-le pe căprării: aici pentru întreținere, curent și gaze, aici pentru meditațiile (loazei), aici pentru mâncare, aici pentru economii. Teancul se termina repede. Apoi, o lună întreagă, urma echilibristica încadrării în buget. Cumva, îi reușea de fiecare dată, potrivit regulii de fier că poți rămâne cu bani de la un salariu la altul doar dacă nu-i cheltuiești pe toți.
Când am împlinit 14 ani și am primit buletin, m-a dus la CEC, unde mi-a făcut primul carnet de economii pe numele meu. Nu aveam cine știe ce sumă acolo, și nici nu cred că puteam retrage ceva de capul meu (nu că aș fi îndrăznit fără aprobarea tatei), dar scopul nu era să cheltuiesc, și nici măcar să economisesc, ci să înțeleg elementele de bază ale conceptului de administrare a banilor personali. Pe carnetul meu de economii puteam verifica depunerile lunare, adăugarea dobânzilor și, separat, cu creionul pe hârtie, puteam face și eu împărțiri pe diverse capitole de cheltuieli: atâtea pentru mingea de baschet din piele, atâtea pentru colecția de timbre etc.
Sunt sigur că acest gen de disciplină financiară, învățată de mic, m-a ajutat mult în viață. În primul rând, am putut evita îndatorarea cronică în care s-au împotmolit mulți cunoscuți, mai ales la începutul carierelor noastre, mai ales în anii ‘90, când salariile chiar erau de mizerie și se mai și plăteau aleatoriu, când avea patronul bani și milă pentru angajați.
După un timp, când am început să câștig din ce în ce mai bine, aceeași disciplină m-a ajutat să nu sparg banii pe prostii, să mă feresc de cursa șobolanului, să investesc în viitorul meu și în educația mea.
Nu mai număr demult bancnote, ca tata. De ani buni folosesc aplicații de monitorizare a fluxurilor financiare personale, și le recomand cu tărie oricui vrea să înțeleagă nu doar cum i se așază cheltuielile, ci și unde se duc cei mai mulți bani (sau cei mai puțini). Cu aceste informații, fiecare își poate echilibra bugetul personal – sau, măcar, poate afla ce anume îi dezechilibrează bugetul și poate încerca o corecție.
Prima condiție pentru rezolvarea unei probleme e să înțelegi problema.
Sunt o mulțime de aplicații de acest gen, disponibile atât în App Store, cât și în Google Play. Faceți o mică cercetare înainte să descărcați și să instalați una. Unele sunt simple spre simpliste, altele extraordinar de complexe, unele-s gratuite, altele costă. Într-unele trebuie să încărcați voi sume, la fiecare încasare și la fiecare cheltuială, altele se integrează cu contul bancar și fac astfel de operațiuni automat. Alegeți ce vi se pare inteligibil și vi se potrivește ca nivel de uzabilitate. Eu, unul, n-am dat niciodată acces la conturi unei astfel de aplicații, dintr-o prudență elementară. Am ales aplicații cu multe review-uri, cu mulți utilizatori și cu reputație (atâta câtă poate exista pe internet), după care mi-am introdus singur datele. M-au ajutat graficele clare și estimarea tendințelor ca să înțeleg unde pot interveni ca să corectez abaterile.
De ceva timp, nu mai folosesc însă deloc aplicații independente de monitorizare a bugetului personal – nu pentru că nu mi-ar mai trebui, ci pentru că aplicația de Internet Banking a băncii mele include acum toate instrumentele de alocare și control pentru bugetul lunar. Aplicația aceasta știe, automat, la ce categorii să încadreze cheltuielile pe care le fac (Utilități, Sănătate, Cumpărături online etc.) și le afișează, la cerere, în formate grafice ușor de înțeles. Pot vedea, în orice moment, câți bani am încasat și câți am cheltuit într-o anumită perioadă, pot stabili limite de cheltuieli pentru anumite domenii, pot vedea care a fost ziua cu cele mai mari cheltuieli (sau săptămâna cu cele mai mari cheltuieli) într-o perioadă aleasă, etc, etc. Aplicația aceasta este un instrument foarte puternic, care-mi oferă un control excepțional asupra bugetului personal.
Și, încă ceva: recunosc cinstit că nu mă feresc de reduceri, atunci când dau peste ele. Trăim într-o societate de consum și, când vezi câți bani cheltuiești ca să cumperi (permanent) obiecte și servicii, e simplu să observi că o reducere de 10% la acest buget, să zicem, înseamnă o sumă frumușică.
Unele companii îți oferă constant discounturi sau vouchere dacă ești clientul lor – de pildă, dacă ai cartelă sau abonament Vodafone, în aplicația My Vodafone ai acces la reduceri, ofertele lunii, vouchere la produsele brandurilor partenere Vodafone, și așa poți face economii consistente. Iată, aici, și un top 10 al celor mai interesante reduceri de vară în Vodafone Club.