powered by Vodafone
Am verificat acum: din 2010 încoace, de când mi-am făcut cadou (de Crăciun) primul iPhone, am descărcat în total 1257 de aplicații din App Store. Cele mai multe, în primul an, 281. Cele mai puține, în 2020, 58. Anul trecut, 81. Anul acesta, deja 8. Ultima, pe 15 februarie, acum câteva zile: MiVue Pro, care controlează camera de bord din mașină. Prima, pe 27 ianuarie 2010: TweetDeck for iPhone (pe-atunci, Twitter era o rețea populară în România). Între ele, o sumedenie de aplicații inutile, desigur, dar și câteva sute pe care le păstrez în telefon și pe care, periodic, le și folosesc. (Pentru cine vrea să afle datele acestea pentru propriul iPhone, toate sunt în Downloads and Purchases din My Account, în contul iTunes).
Deci, după 12 ani de iPhone și atâtea descărcări din App Store, s-ar zice că ar trebui să știu răspunsul la întrebarea: de ce iPhone și nu Android?
Dar adevărul este că nu prea, deoarece, pur și simplu, nu există un singur răspuns la această întrebare. În plus, răspunsurile diferite pot fi la fel de corecte pentru fiecare dintre noi.
Eu nu pot spune că unul dintre sisteme e mai bun sau mai rău decât celălalt. Cred că fiecare trebuie să decidă asta pentru sine, în funcție de așteptările pe care le are și de modul în care utilizează acest gadget universal care a devenit smartphone-ul.
Ca atare, tot ce pot explica este de ce prefer eu iPhone-ul telefoanelor Android.
Iar primul motiv ține, probabil, de lene.
În ciuda opiniei generale, eu consider că lenea nu este un defect, ci una dintre marile calități ale omenirii – asta dacă oamenii reușesc, cumva, s-o cupleze cu creativitatea.
Sunt absolut convins că un leneș creativ a inventat roata, ca să scape de oboseala târârii sacilor de grâu prin praful Mesopotamiei. Un leneș a învățat să stăpânească focul, ca să nu mai mestece atâta la carne crudă de mamut lânos bătrân, un leneș a domesticit calul, ca să-l care altcineva decât propriile-i picioare când pornea la drum, un leneș a construit prima barcă, deoarece traversarea Nilului înot nu doar că era epuizantă, dar prezenta și riscul ridicat să te transforme în snack pentru crocodili. Și tot așa.
Ca atare, da, recunosc că sunt atât de leneș încât prefer ecosistemul verificat și sigur al lui Apple, când vine vorba de smartphone-ul meu. Să-și bată alții capul cu securitatea aplicațiilor pe care le descarc, nu eu – chiar dacă asta mă poate costa mai mult când cumpăr câte una. Să verifice alții că totul funcționează cum trebuie înainte să încerc eu, să facă alții reglajele, că mie mi-e lene să m-apuc de asta.
Mai folosesc iPhone – de atâția ani! – și pentru simplitatea interfeței. Da, știu, Androizii au mai multe opțiuni de configurare, mai multe modele de notificări, mai mult fine-tuning. Tot respectul pentru acești power-users cărora le place să-și regleze până la detaliu experiența cu telefonul lor. Pe mine, atâtea opțiuni mă descurajează. Mie, vorba poetului, dați-mi strada-ngustă, unde gustă omul viața mai din plin, iar smartphone-ul este un accesoriu, nu un stăpân.
Revenind la aplicațiile din App Store: mă știu early adopter, iar cele mai mișto aplicații sunt lansate mai întâi pentru iPhone. Nu că ar fi vreo conspirație în sensul ăsta, ci pentru că, pur și simplu, le e mai simplu dezvoltatorilor să proiecteze pentru dispozitive și sisteme de operare bine definite. Din acest punct de vedere, mult mai marea varietate a telefoanelor Android acționează, din păcate, ca un handicap, nu ca un avantaj.
N-aș putea spune că iPhone-urile sunt mai frumoase sau mai urâte ca telefoanele Android. Până la urmă, frumusețea e în ochii privitorului. Știu că telefoanele Android au, adesea, caracteristici tehnice mai bune, luate nominal, decât iPhone-urile, că pot fi mai strălucitoare, mai subțiri, mai curbe, mai împachetabile dar, cumva, ceva din geniul lui Steve Jobs s-a perpetuat prin generațiile de smartphone-uri Apple, astfel încât acestea își păstrează cel mai bine valoarea de revânzare, ceea ce spune ceva important despre dezirabilitatea produsului. Și, că veni vorba despre asta, poate că e momentul să-mi înnoiesc modelul meu Xs, pe care-l am deja de 3 ani, cu unul dintre modelele Apple de la Vodafone, care încep de la 457 de euro (și 20 de eurocenți, ca să fiu precis până la capăt).