powered by Vodafone
Ce a însemnat smartphone-ul pentru mine în anul distanţării sociale
„2020 o sa fie anul meu.” Am auzit replica asta de la foarte mulți oameni, la finalul lui 2019. O să mergem la şi mai multe festivaluri, o să călătorim mai mult, o să facem tot ce nu am făcut în 2019. O să încercăm să stăm cât mai puțin pe telefoane. O să fie un an în care investim într-o nouă afacere, o să ne extindem. Şi anul a început bine, se puneau pe foaie proiecte noi, parcă mai multe ca în anii precedenți. Din luna martie totul s-a schimbat însă.
Nu am călătorit, ba mai mult, am stat doar în casă și nimic din ce era pe listă nu a mai fost pus în practică. Și iată că toate lucrurile cu care eram obisnuiţi până acum au început radical să se schimbe. Brusc, nu am mai avut cum să facem lucrurile care ne plăceau. 2020 a fost un an în care adaptarea a fost cuvântul-cheie. Ne-am adaptat în absolut orice lucru pe care l-am făcut. Și am învățat ce înseamnă distanțarea socială.
Sunt un om care iubește oamenii din jurul său. Un om pentru care socializarea înseamnă enorm. De la cafeaua băută dimineața în locul preferat până la miile de oameni cu care săream în sus la concerte. De aceea, pentru mine a fost greu să nu mai pot întinde o mână pentru un simplu salut sau să mă văd cu prietenii și familia așa cum o făceam înainte.
Cu toții am învățat în fiecare zi cum să mergem mai departe, cum să ne adaptăm, cum să încercăm să ne vedem în continuare de viață, în aceste noi date ale situației. Iar pentru mulți dintre noi, smartphone-ul a fost dispozitivul care a făcut adaptarea asta mai ușoară.
M-am împrietenit și mai mult cu aplicațiile. Am devenit specialist în aplicații de editat fotografii. Am folosit la maximum VSCO, m-am jucat în InShot, am făcut filmulețe în VCUS.
Apoi am trecut la capitolul seriale. Netflix și HBO GO au fost alături de mine în toată această perioadă. Am început cu „The Last Dance”, pentru că Michael Jordan a fost personalitatea care m-a marcat cel mai mult în copilărie. Mă trezeam la 4 dimineața ca să îl văd jucând pentru Chicago Bulls și încă mai am întipărite în memorie meciurile lui memorabile.
Apoi am văzut toate filmele pe care le-am ratat în ultimii ani, pe HBO GO și Tiff Unlimited, două dintre platformele cu filme care mi-au ținut companie în această perioadă.
Au fost perioade în care stăteam mult pe Facebook, să văd de la prietenii mei plecați prin afară cum e la ei în țară, pe timp de pandemie. Am vorbit mai mult cu oameni cu care înainte nu aveam timp să mă văd.
Pentru mine, smartphone-ul în anul distanțării sociale a avut unul dintre cele mai importante roluri. A fost fix aţa de care am putut să mă leg pentru ca lucurile să meargă, să funcţioneze în condiţiile date. A fost legătura mea cu tot ce îmi place şi ce iubesc. A fost ajutorul pe care l-am primit când aveam fix mai mare nevoie de asta.
Ne-a apropiat, ne-a amintit cum e să ne bucurăm cand îi revedem pe cei dragi, ne-a arătat cum trec alţii peste vremurile astea, ne-a dat un sentiment de solidaritate care a făcut mai suportabil totul.
Și chiar cred că în momentele astea – chiar dacă apropierea fizică nu a existat – apropierea faţă de cei foarte dragi a fost mai mare ca oricând.