Cât de important e ca părinții și bunicii noștri să știe să folosească un smartphone

Această frică este de obicei generată de apariția lucrurilor noi, însă poate avea impact și la nivel senzitiv, odată cu înregistrarea unor senzații, percepții noi. Știți momentul ăla când se consultă ei între ei? Când mama îl întreabă pe tata cum se folosește telefonul pe care fiul tocmai i l-a făcut cadou?

Este un scurt metraj românesc care prezintă extrem de bine acest moment. Se numește „Fața galbenă care râde” și prezintă doi părinți, nepricepuți în calculatoare, care încearcă să ia legătura cu fiul lor plecat în străinătate, prin Yahoo Messenger.

„E un buton mare jos. Îl apeși. Îl apăs acum? Se aude foarte ciudat. S-a aprins ecranul albastru. Oare e bine ce fac?” – Cam așa are loc discuția dintre cei doi părinți. Care se finalizeză cu un telefon la copil, care le explică – cu fiecare pas în parte – cum să instaleze „fața care râde”.

E fix același lucru pe care îl pățesc de fiecare dată când mama își schimbă telefonul. Prima dată când a pus mâna pe un smartphone rămâne memorabilă. Cu toată seria aia de întrebări: „la ce folosește X?”, „dar Y…la ce e bun?”.

Cu toții am trecut prin asta, mai mult sau mai puțin. Am reușit să îi dăm de cap cu apelul telefonic, cu băgatul în memorie a numerelor celor mai apropiați, știm cum se trimite și un SMS…dar cam atât.

La capitolul WhatsApp nu ne băgăm. Sunt prea încurcate căile domnului. Și la plata abonamentului a fost discuție lungă. Cum să plătești de pe card? Dacă nu ajung unde trebuie?

Aveam un coleg în redacția de sport care făcea ceva de genul asta. Era plecat din țară și trimitea e-mail, la fix un minut sună în redacție: „Tată…a ajuns mailul?”. Cam așa a fost și cu mama. Acum a înțeles cum stă treaba, plătește lunar abonamentul cu cardul, dar la Instagram încă nu am ajuns. Probabil că în curând 🙂

Îmi plac bunicii aceia cool, care au învățat repede cum merge treaba și acum își urmăresc nepoții pe Instagram sau pe Facebook și le comentează la poze, sunt foarte activi.

Chiar îmi povestea o prietenă zilele trecute că mama ei a comentat la o poză cu ea și mai multe prietene: „Oricum, tu ești cea mai frumoasă dintre toate.” Apoi a trebuit să o sune și să șteargă comentariul, pentru că absolut toate fetele vedeau comentariul respectiv și nu era tocmai OK.

Îmi plac bunicii care au tabletă și care urmăresc site-urile care îi interesează și se împacă foarte bine cu tehnologia. Îmi plac bătrânii interesați de nou, de aerul ăsta fresh pe care îl respiră nouă generație.

Tipul acela de bunic care e mereu aranjat, mereu în pas cu moda, cu tehnologia, mereu în ton cu vremurile pe care le trăim. În cazul în care bunicii tăi sunt așa, e foarte ușoară trecerea de la un telefon normal la un smartphone.

Sunt bunici care știu cu ce se mănâncă Skype, se dau pe net fără probleme, se uită la filme și seriale pe telefon și dau apeluri video către membrii familiei. Și sunt multe smartphone-uri care vin în întâmpinarea bătrânilor, având o interfață simplă, nativă, foarte ușor de folosit și extrem de intuitivă.

E o nimica toată să îi înveți apoi cum să trimită un SMS, să te sune, să bage un număr în memorie sau să intre pe net.

Mi se pare tare cât de fascinați sunt de rețelele sociale și mai ales de apelurile video. Este ca și cum ar fi acolo, lângă ei, acolo, mereu în preajmă. Aud asta foarte des de la mama – un telefon, câteva rânduri scrise pe mess sau un apel video mă fac să mă simt mult mai bine, să fiu mai liniștită, îmi spune.

Și nu uita de aplicații. Să îi instalezi fix aplicațiile de care crezi că are nevoie. Ca să nu te mai sune, cum o face mama, să mă roage să îi comand un Uber.